Gheorghe Iovu – hărăzit să vindece suflete

Gheorghe IovuUn fost scafandru vindecă suflete prin muzică
Timişoreanul Gheorghe Iovu i-a dedicat un CD muzical preşedintelui american George Bush
O anumită muzică poate îmbolnăvi. Un alt gen muzical poate vindeca. Muzica lui Gheorghe Iovu face bine sufletelor, fie ele sănătoase, ori bolnave. Şi în timp ce unii fac averi uriaşe zăpăcind minţile tinerilor cu o muzică îndoielnică. Gheorghe Iovu este invitat să cânte la biserici, spitale de psihiatrie sau cămine de bătrâni din Timişoara, Karlsruhe, Chicago, Lausanne, Los Angeles etc. Iar de câştigat câştigă atât cât să poată trăi decent.
Primele note
Pe 23 iunie 1952, în orăşelul bănăţean Deta, vede lumina zilei Gheorghe Iovu, un copil hărăzit să vindece sufletele oamenilor prin muzică. La vârsta de 23 de ani, tânărul Ghiţă se înscrie la secţiile de canto şi chitară ale Şcolii Populare de Artă din Timişoara. În paralel, lucrează într-o meserie de care puţini dintre noi au auzit: scafandru pentru tancuri petroliere. Altfel spus, cu un costum de protecţie şi cu o mască de gaze pe figură, Ghiţă a tot coborât vreme de 31 de ani din viaţă în rezervoarele de benzină ale “Petrom”-ului până s-a îmbolnăvit şi s-a pensionat de boală. Tot în 1975 înfiinţează o formaţie de muzică uşoară care s-a numit “KIMO”, după iniţialele componenţilor acesteia, şi unde a evoluat în calitate de solist vocal şi chitarist. Repertoriul lui “KIMO” era format aproape sută la sută din cântece compuse de el. De câteva ori la rând, compozitorul şi interpretul Gheorghe Iovu va fi laureat al Festivalului de muzică uşoară ?Timişoara, floare rară?. În 1990, şi-a cumpărat primul instrument cu clape, o orgă mică. La aceasta a încercat să-şi lucreze multe din melodiile pe care le avea în minte şi în suflet de mai mulţi ani de zile. Abia în 1994 şi-a cumpărat un ?Roland?, sintetizator de sunet, performant.
De ce, terapeutică ?
De ce, muzică terapeutică? Termenul nu-i aparţine lui. Însă răspunsul este limpede : muzica sa este ?o muzică ce se apropie de partea sufletească a omului şi caută să facă ordine în suflet?. Cel care ascultă creaţiile lui Gheorghe Iovu doar ca fond muzical, fiind concentrat la alte lucruri, va ajunge repede la concluzia falsă că piesele seamănă una cu alta, adică un fel de variaţiuni pe aceeaşi temă. Dar cel care se va aşeza comod, într-un fotoliu sau într-un pat, va lăsa la o parte grijile cotidiene şi se va lăsa pradă sunetelor, va constata după câteva secunde că muzica lui Iovu îl poartă printre astre, îl apropie de ceea ce se numeşte comuniune cu Universul. După chiar şi numai zece minute de ascultare, va constata că i s-a schimbat în (mai) bine atitudinea faţă de viaţă, de oameni, de propria sa persoană.
„Nopţi în Arizona“
Hotărârea de a se dedica muzicii terapeutice a luat-o după ce a cântat la un moment dat la Colegiul Medicilor din Timişoara şi unde l-a avut ca spectator şi pe şeful Clinicii de Psihiatrie. Acesta a selectat câţiva pacienţi cu forme mai uşoare de afecţiuni psihice cărora Iovu le-a cântat de mai multe ori, iar rezultatele au fost extraordinare. În situaţii de stres, nevroze, insomnii etc., Iovu le recomandă celor în cauză câte o oră pe zi de muzică realizată de… Iovu, preţ de două săptămâni. El însuşi se culcă şi adoarme ascultând propria sa muzică. Aceeaşi muzică a scăpat de la moarte şi un… filodendron. Cititorii ştiu, desigur, despre efectul pe care îl are muzica asupra plantelor. În camera de bloc în care compune Iovu există un filodendron. La un moment dat, compozitorul s-a aflat într-un turneu în S.U.A. Când s-a întors acasă, planta sa preferată trăgea să moară, probabil lipsindu-i exact muzica în care crescuse. Iovu i-a interpretat două-trei ore pe zi, câteva zile la rând, o compoziţie ?născută? pe vremea peregrinărilor sale prin orăşelele deşertului american Arizona şi care se numeşte ?Nopţi în Arizona?. Filodendronul şi-a revenit rapid şi frunzele au început din nou să-i crească.
Inspiraţia vine din ceruri
Lui Ghiţă, cum îi spun prietenii, îi plac drumeţiile, îndeosebi cele pe bicicletă. Nu o dată a fost, de exemplu, cu velocipedul său până la Arad şi înapoi în aceeaşi zi. Însă, în mod evident, cel mai mult îi place să stea în faţa sintetizatorului de sunete şi să cânte. Când ţi se spune că Iovu este compozitor, ţi-l închipui stând la un pian, cu o mână plimbându-şi degetele pe clape, şi cu cealaltă scriind cu patimă notele pe portativ. Nu e decât un clişeu mental rămas de prin filmele de epocă. Astăzi muzica se compune pe calculator. Numai că Iovu nu face nici una, nici alta. El poartă melodiile în minte. Melodiile sale, spune, îi vin parcă de la Dumnezeu, iar el se simte doar un simplu executant, care poate şi trebuie să ajute oamenii să-şi vindece sufletele
Cazuri şi necazuri
Cei mai mulţi dintre cei care şi-au vindecat sufletul şi chiar trupul ascultând muzica lui Iovu preferă să păstreze tăcerea, fiindcă în societatea noastră orice dezechilibru de ordin psihic poate duce uşor la izolarea, total neindicată, a celui în cauză. Sunt însă destui şi din cei care îşi exprimă bucuria şi mulţumirile chiar prin mass-media. ?Prin muzica d-lui Gheorghe Iovu mi-am găsit pacea şi liniştea?, scria în “Formula As” o doamnă din Giarmata, căreia diferitele afecţiuni fizice i-au provocat insomnii. Înfiinţarea Centrului de Meloterapie la Casa Oamenilor de Ştiinţă din Timişoara, unic în ţară, a fost posibilă şi datorită faptului că directorul instituţiei, aflat la un moment dat aproape de moarte, şi-a revenit rapid şi graţie muzicii lui Iovu. Iar exemplele sunt numeroase.
Un bar unde te vindeci
Gheorghe Iovu cântă live în fiecare joi, de la ora 17, la Casa Universitarilor Timişoara, str. Eminescu nr. 11. Deseori barul, fiindcă acolo se petrec evenimentele, este arhiplin. Şi fiindcă intrarea e liberă, la şedinţele de meloterapie vin oameni şi oameni, cu studii mai puţine sau mai multe. La aceasta contribuie poate şi faptul că una e să asculţi o piesă muzicală pe un casetofon, de pildă, şi alta este să urmăreşti “pe viu” interpretarea acesteia de către însuşi compozitorul sau interpretul.
Cei care nu pot să vină până la Timişoara, ori nu au timp să meargă să-l vadă şi să-l asculte pe Iovu la C.U.T., au la dispoziţie un număr de telefon prin care pot comanda, contra ramburs, audiocasetele şi CD-urile sale : 0722-611 872.
Casete şi CD-uri
Prima casetă audio semnată Gheorghe Iovu a apărut în 1995, se intitula “Muzică terapeutică” şi a fost lansată la magazinul “Muzica” din Bucureşti. Succesul l-a determinat pe compozitorul timişorean să continue munca de creaţie, astfel că, un an mai târziu, în 1996, scoate pe piaţă caseta audio “Ora speranţei”. În 1997 urmează cea de-a treia casetă audio, aceasta cuprinzând piese muzicale sub genericul “Ediţie specială”. În acelaşi an, cu prilejul participării la Conferinţa Internaţională pentru Terapii Complementare din România (ANATECOR) de la Arad, va realiza un prim compact disc, acesta fiind intitulat “Revelaţie ANATECOR”. ?Rază de soare? se va numi caseta audio editată în 1998, an în care le oferă melomanilor şi CD-ul “Infoenergetica”. Moartea fiicei sale Diana îl va marca profund pe compozitor, astfel că următoarea casetă audio şi următorul CD, purtând acelaşi titlu: “Trecerea timpului” vor apărea abia în 2000 şi vor fi dedicate memoriei fiicei sale. În 2001 urmează o a doua dubletă de casete şi CD-uri cu acelaşi titlu: “Trepte de lumină”.  Una dintre compoziţiile sale va figura, alături de lucrările altor compozitori români din România şi străinătate, în CD-ul “Noua Românie”, editat în Statele Unite ale Americii de către “Earhtone Records” din cadrul lui “Sonic Image Records” din West Hollywood. În acelaşi an, şocat de evenimentele de la 11 septembrie de la New York şi Washington, va edita CD-ul “No more tears”, dedicat preşedintelui american George Bush.
Solistul, peste hotare
Despre lansările de audiocasete şi CD-uri semnate de Gheorghe Iovu am scris în “Agenda” încă din 1996. Gheorghe Iovu pare a fi un răsfăţat al mass-media, lui fiindu-i deja dedicate pagini întregi în diverse publicaţii de mare tiraj din România. Cei care şi-au vindecat sufletele ascultând muzica lui Iovu nu au ezitat să-i mulţumească inclusiv prin ziare. Vestea doctorului de suflete a ajuns repede şi peste hotare. În 2000, Gheorghe Iovu a fost invitat în Statele Unite ale Americii. A cântat la sintetizatorul său de sunete la căminul de bătrâni şi la biserica ortodoxă română din Los Angeles, precum şi la biserica penticostală din Philadelphia. A cântat la un spital neuropsihiatric din oraşul elveţian Lausanne. A făcut furori printre medicii şi pacienţii spitalului de psihiatrie din oraşul german Karlsruhe, localitate înfrăţită cu Timişoara. O impresie excelentă a lăsat şi melomanilor prezenţi într-o seară din 2002 la Centrul Cultural Român din Viena, unde a evoluat în calitate de invitat al Ambasadei României în capitala austriacă. În acest context, trebuie amintite şi evoluţiile sale muzicale în cadrul a două manifestări de amploare : Conferinţa Internaţională pentru Terapii Complementare din România – Arad, 1997 şi, respectiv, Congresul Internaţional de Medicină Complementară – Oradea, 2001 (organizat de către Facultatea de Kinetoterapie din cadrul Universităţii Oradea).

AGENDA nr. 40/5 octombrie 2002

About Admin

Lasă un răspuns