Julio Iglesias s-a nascut la Madrid, la 23 septembrie 1943, orele 14.00, în vechea maternitate madrilena de pe strada Mesón de Paredes. Este fiul cel mare al doctorului Julio Iglesias Puga si al Mariei del Rosario de la Cueva y Perignat. Si-a petrecut copilaria alaturi de fratele sau, Carlos. Julio Iglesias era un sportiv excelent, fiind portar în echipa de tineret de la Real Madrid. Dorinta sa era sa ajunga fotbalist profesionist, dar nu a renuntat niciodata la Studio pentru aceasta. A urmat Dreptul, la Universitatea Complutense din Madrid. La 20 de ani, în noaptea de 22 septembrie 1962, în timp ce se întorcea de la Majadahonda la Madrid însotit de mai multi prieteni (Enrique Clemente Criado, Tito Arroyo si Pedro Luis Iglesias), pe la 02.00 dimineata, a suferit un grav accident rutier, în urma caruia a ramas semi-paralizat mai bine de un an si jumatate. Era foarte putin probabil sa mai poata merge vreodata. Infirmierul care îl îngrijea (Eladio Magdaleno) i-a daruit o chitara. Julio petrecea ore întregi ascultând radioul si scriind poezii. Erau versuri triste, romantice, în care se întreba care este misiunea omului în viata. Pe atunci, nici nu se gândea ca avea sa devina cântaret.
A început sa cânte pentru a depasi momentele de nostalgie si tristetea care îl cuprindea când se gândea ca, dintr-un sportiv care promitea, devenise un om imobilizat la pat. A învatat treptat sa cânte la chitara, atât cât sa îsi poata pune versurile pe muzica.
Dupa ce s-a vindecat, si-a reluat studiile si a plecat la Londra, pentru a învata limba engleza, mai întâi la Ramsgate si apoi la Bell’s Language School, Cambridge. Uneori, la sfârsit de saptamâna, cânta într-un pub (Air Port Pub) piese celebre la acea vreme, ale lui Tom Jones, Engelbert Humperdinck, The Beatles. Acolo, la Cambridge, a cunoscut-o pe Gwendolyne Bollote, cea care avea sa îi devina prietena si care i-a inspirat una din cele mai cunoscute piese ale sale, Gwendolyne.
Julio continuat sa compuna si, într-o buna zi, a decis sa apeleze la o casa de discuri, careia i-a pus la dispozitie una din piesele pe care le compusese, pentru a fi data unui interpret. Managerul casei de discuri, dupa ce a ascultat cântecul înregistrat de Julio pe un magnetofon obisnuit si având ca acompaniament muzical doar chitara acestuia, l-a întrebat: “De ce nu o cânti chiar tu?”. Julio a raspuns: “Pentru ca eu nu sunt cântaret.”, dar în cele din urma l-au convins si astfel s-a prezentat la la binecunoscutul Festival Muzical de la Benidorm (Spania). La 17 iulie 1968, câstiga Festivalul cu celebra sa piesa La vida sigue igual (Viata îsi urmeaza cursul) si semna un contract cu Discos Columbia.
În februarie 1969 a participat la Festivalul Cerbul de Aur de la Brasov. În acelasi an a avut loc primul sau turneu în America, s-a prezentat la Festivalul Viña del Mar (Chile) si a realizat primul sau film, La vida sigue igual (Viata îsi urmeaza cursul).
Dupa ce s-a vindecat, si-a reluat studiile si a plecat la Londra, pentru a învata limba engleza, mai întâi la Ramsgate si apoi la Bell’s Language School, Cambridge. Uneori, la sfârsit de saptamâna, cânta într-un pub (Air Port Pub) piese celebre la acea vreme, ale lui Tom Jones, Engelbert Humperdinck, The Beatles. Acolo, la Cambridge, a cunoscut-o pe Gwendolyne Bollote, cea care avea sa îi devina prietena si care i-a inspirat una din cele mai cunoscute piese ale sale, Gwendolyne.
Julio continuat sa compuna si, într-o buna zi, a decis sa apeleze la o casa de discuri, careia i-a pus la dispozitie una din piesele pe care le compusese, pentru a fi data unui interpret. Managerul casei de discuri, dupa ce a ascultat cântecul înregistrat de Julio pe un magnetofon obisnuit si având ca acompaniament muzical doar chitara acestuia, l-a întrebat: “De ce nu o cânti chiar tu?”. Julio a raspuns: “Pentru ca eu nu sunt cântaret.”, dar în cele din urma l-au convins si astfel s-a prezentat la la binecunoscutul Festival Muzical de la Benidorm (Spania). La 17 iulie 1968, câstiga Festivalul cu celebra sa piesa La vida sigue igual (Viata îsi urmeaza cursul) si semna un contract cu Discos Columbia.
În februarie 1969 a participat la Festivalul Cerbul de Aur de la Brasov. În acelasi an a avut loc primul sau turneu în America, s-a prezentat la Festivalul Viña del Mar (Chile) si a realizat primul sau film, La vida sigue igual (Viata îsi urmeaza cursul).
S-a casatorit la 20 februarie 1971, la Toledo, cu Isabel Preysler Arrastria (Manila, 18 februarie 1951), petrecându-si luna de miere în Gran Canaria (Insulele Canare). Au împreuna trei copii: María Isabel – “Chábeli” (3 septembrie 1971, Madrid), Julio José (25 februarie 1973, Madrid) si Enrique Miguel (8 mai 1975, Madrid). În 1978, însa, s-au despartit, iar un an mai târziu au obtinut divortul.
Julio Iglesias a participat, în 1971, la Festivalul EUROVISION si la multe alte evenimente muzicale, devenind numarul 1 în întreaga lume, din Mexic pâna în Argentina si din Spania pâna în Japoina.
Tot în 1971 a înregistrat în limba japoneza cântecul Como el álamo al camino (Fidel iubirii tale), cu titllul ANATAMO URAMO. Un an mai târziu, a înregistrat primul sau album în germana. În 1975 a aparut cel dintâi album al lui Julio în limba portugheza, iar în 1978 a semnat un contract cu casa de discuri CBS Internacional si a realizat primele sale albume în franceza si italiana. De asemenea, a fost invitat sa faca parte din juriul concursului Miss Univers, în Australia.
În 1983, la Paris, lui Julio Iglesias i-a fost decernat primul si singurul Disc de Diamant oferit vreodata unui cântaret de catre Cartea Recordurilor, pentru meritul de a fi interpretul care a vândut cel mai mare numar de albume înregistrate în cel mai mare numar de limbi straine, din istoria muzicii (germana, engleza, franceza, italiana, portugheza, spaniola, tagalo – limba vorbita de zeci de milioane de locuitori din Filipine si care sta la la baza limbii filipineze – si japoneza).
Din 1985, Julio Iglesias are o Stea a Celebritatii care îi poarta numele la Hollywood, fiind unul dintre putinii artisti de origine hispanica imortalizati pe Hollywood Walk of Fame.
Julio a fost, de asemenea, omagiat de locuitorii din Miami, oras în care a locuit o perioada îndelungata. Ei i-au oferit un loc de onoare pe legendara Alee a Starurilor Latine, de pe strada nr. 8 din Miami.
Julio Iglesias are o stea dedicata lui si în Olanda, din 28 ianuarie 1991.
În 1988 a obtinut premiul Grammy® pentru Cel Mai Bun Cântaret Latin al anului 1987, datorita albumului sau Un hombre solo (Un om singur). A câstigat, de asemenea, premiul Aplauso’92, fiind desemnat artistul anului.
În 1992, la Florida, a fost numit “Spaniol Universal”, iar în Spania, “Ambasadorul Galiciei” în lume.
În 1997, Julio a primit Premiul Mónaco pentru Muzica, fiind considerat Cel Mai Bun Cântaret Latin. A fost, totodata, primul artist strain din istoria Chinei caruia i s-a decernat prestigiosul Golden Record Award, în 1995.
Julio Iglesias este cel mai popular interpret din lume. De-a lungul remarcabilei sale cariere, a vândut peste 250 de milioane de albume si a obtinut peste 2600 de discuri de platina si de aur.
Julio nu va uita prea usor data de 8 septembrie 1997, ziua “Premiului ASCAP” (Societatea Americana a Compozitorilor, Autorilor si Publicistilor), când producatorul si compozitorul latin Emilio Estefan i-a înmânat premiul ASCAP Pied Piper Award, cea mai prestigioasa distinctie a Asociatiei de Arta. Julio este primul artist latin caruia i s-a decernat acest premiu, câstigat, de asemenea, de celebritati precum Frank Sinatra, Ella Fitzgerald si Barbra Streisand, printre altii. În plus, primarul din Miami, Joe Carollo, a decretat Ziua lui Julio Iglesias în oras.
Julio continua sa îsi încânte admiratorii de pretutindeni. La fiecare 30 de secunde se difuzeaza o piesa de-a sa la câte un post de radio, undeva în lume, ofera concerte în nenumarate tari, iar albumele sale stabilesc noi recorduri de vânzari.
Viata artistului se desfasoara între locuinta sa din Punta Cana (Republica Dominicana), Miami (S.U.A.) si Marbella (Spania), alaturi de Miranda si de cei patru copii ai lor.
www.julioiglesias.ro